Nicoleta Sima

              Nu stiu daca plinatatea pacatului este specifica tineretii si nici daca spiritual libertine al tanarului este atat de zbuciumat incat ii este imposibil sa priveasca ecourile unei constiinte uitate si ale unui Dumnezeu mai tot timpul ironizat sau blamat.

             Cand esti tanar totul ti se pare potrivnic, si in valtoarea crizei existantiale, faci ghemotoc credinta religioasa aruncand-o la picioarele batranilor, deprinsi cu mataniile, rugaciunile si liturghiile, care asteapta ca maine-poimaine sa fie invaluiti in lumina sfanta a mantuirii. Apar tentatiile, setea de haine la moda, combinarile amoroase si umorul desuet, carora le porti toata admiratia si le dedici economiile de-o viata. Iar daca nu te supui lor,  risti sa fii catalogat “Babalac” sau “Mamaica”. Asa ca, infofolit in placerile vietii, cum sa-L auzi pe Dumezeu Atotputernic care-ti bate in minte si in suflet si te mustra?

              Din dorinta de a afla care este atitudinea tinerilor fata de Biserica, am intervievat un slujitor al Sfantului Altar, facand precizarea ca discutia purtata cu Domnia Sa a avut alura unei spovedanii pustiie si caldura spirituala a unei zile sfinte de duminica. Diaconul George Tanase de la Biserica “Mitropolia” din Targoviste a analizat realist legatura dintre o varsta problematica si spiritualitatea care, desi ar fi trebuit sa fie in prim-plan, reprezinta fundalul monoton al existentei. Domnia Sa a dedus cauzele departarii tinerilor de Dumnezeu, punand acest lucru pe seama lipsei educatiei religioase, a lipsei de modele si a necunoasterii poruncilor, care i-ar indreptatii sa aiba un comportament decent si sa fie ei insisi, prin comportament, un exemplu. Din acel motiv, ei sunt concentrati mai mult pe petreceri, pe desfrau, pe lucruri negative. A nu se intelege ca Biserica reprezinta calea dreapta crestineasca, iar cluburile in care alegi sa mergi ca sa te distrezi si sa te simti bine, pacatul. Ele pot coexista, dar conteaza sa stii care sunt limitele decentei. Sfintia Sa a prezentat o scurta pilda, dar elocventa: “Un Sfant spunea asa: <<O fata vrand sa mearga la petrecerea unui coleg. Il intreaba pe tatal sau: <Tata, ce ar trebui sa fac eu la aceasta petrecere, cum ar trebui sa ma comport, sa dansez?>. Tatal ii raspunde:<Prin comportamentul tau, atunci cand te vei intoarce in camera ta, sa nu-ti fie rusine sa privesti icoana Mantuitorului Iisus Hristos>>. O alta pilda caracteristica varstei este cea a tanarului risipitor, la care diaconul Tanase face referire. “Cu totii vrem sa ne bucuram inca din tinerete de toate bunatatile si de lucrurile pozitive, pentru ca ne gandim ca, mai tarziu, ne va fi rau sau va fi greu. Dar trebuie sa luam aminte si la poruncile Lui Dumnezeu”. Indreptarea tinerilor constituie misiunea slujitorilor bisericii, care, prin cateheze si dialogul permanent cu ei, reusesc sa-i aduca pe calea cea buna.

               Asadar, se cunoaste problema, se stie reteta si se aplica de zor, se iau demersuri spre o mai buna comuniune tanar-biserica, mai ramane ca si tanarul sa inghita in sec benevol in fata tentatiei. N-a vorbit un student fariseu, mai roial decat Papa, ci unul care-si face semnul crucii inainte de a pasi pragul unui club, pentru ca stie cat e de usor sa sari calul si sa te consolezi cu ideea ca va veni si o varsta a III-a, in care, dupa o retrospectiva a erorilor crestine, asezate la picioarele spovedaniei, te vei mantui.

               Nu se stie niciodata. Poate nu vei ajunge la stadiul de “Babalac” sau “Mamaica” si-ti va lipsi sansa de a aprinde o lumanare in dreptul viitor, randuita “pacatosului” din tinerete!

Opinia ta aici