Ignorat de Primaria Municipiului Targoviste, nebagat in seama de catre serviciile sociale, hranindu-se cu resturi alimentare, alterate, in oras traieste la limita disperarii
          Probabil ca multi dintre noi il intalnim pe strada, dar trecem nepasatori pe langa el, caci nu ne starneste curiozitatea, sau cel putin suntem multumiti ca nu ni se intampla si noua. Nu este singurul, ci doar unul dintre numerosii oameni nevoiasi din judetul Dambovita. De existenta sa am aflat de la cativa studenti din Caminul Studentesc Nr.2, in spatele caruia se afla baraca din metal in care locuieste.

          Am mers la fata locului pentru a lua act de cele auzite. Pentru Raducanu Gheorghe, caci asa am aflat ca se numeste, soarta s-a aratat mult prea dura. Cu greu am reusit sa dialogam cu omul inbatranit de greutati, datorita unei deficiente in vorbire. Ajuns la varsta de 51 de ani batranului nu i se mai deschid multe orizonturi. Si-a pierdut familia, locuinta, aproape si sperantele. Nascut in Racari si-a trait tineretea in Targoviste, iar de aproape doi ani de zile traieste din generozitatea tomberoanelor. Stabilindu-se in Targoviste dupa moartea parintilor si a fratilor, Gheorghe Raducanu impreuna cu sotia si-au pierdut apartamentul deoarece nu au avut bani sa-si plateasca datoriile la intretinere. Conditiile inumane in care traiesc acum sunt inspaimantatoare. Cei doi isi duc necazul alaturi de alte cateva persoane, intr-o baraca de fier, fara usi, fara geamuri si ciment pe jos, mai exact, un fost atelier mecanic. Intr-un colt, improvizat din haine vechi de la gunoi si scanduri isi are locul, patul. Mormane de gunoi zac intinse in celelalte colturi ale odarii. Pe o masuta improvizata dintr-o scandura zaceau cateva resturi de mancare stricata, invadata de muste.Acum ca vine iarna e greu de imaginat cum vor rezista. “Gerul de iarna trecuta nu a reusit sa-i doboare. Dimineata cand de trezeam ne uitam pe geam sa vedem daca mai traiesc, ne faceam griji pentru ei. Din cand in cand le mai aruncam cate ceva de mancare”, au declarat cativa studenti. Nu a apelat la autoritatile locale gandindu-se ca oricum nu va beneficia de vreun sprijin. Insa acum, ca totusi cineva le-a ascultat povestea Raducanu Gheorghe si-a exprimat dorinta de a avea un trai civilizat.

Opinia ta aici